Țestoasa fantastică uriașă, considerată dispărută, a fost găsită în viață în Insulele Galapagos

O broască țestoasă dintr-o specie din Galapagos cunoscută sub numele de țestoasa fantastică uriașă, despre care se credea de mult timp că este dispărută, a fost găsită în viață. Țestoasa, numită Fernanda după casa ei de pe insula Fernandina, este primul exemplar din această specie identificat după mai mult de un secol.

Broasca țestoasă (Chelonoidis phantasticus sau „țestoasa fantastică uriașă”) din Insula Fernandina Galápagos a fost descoperită datorită unui singur exemplar, colectat în 1906.

• De ce a fost ridicat Stonehenge? Iată ce spun cele mai recente cercetări!
• Legăturile genomice dintre oamenii moderni și strămoși ar putea fi mai vechi decât s-a crezut

Descoperirea în 2019 a unei femele care trăiește pe insula Fernandina a oferit ocazia de a determina dacă specia încă mai trăiește.

Cum a fost redescoperită țestoasa fantastică uriașă?

Prin secvențierea genomurilor atât ale individului viu, cât și ale specimenului de muzeu și comparându-le cu celelalte 13 specii de țestoase gigantice din Galapagos, Stephen Gaughran, de la Princeton, a arătat că cele două țestoase Fernandina cunoscute sunt membri ai aceleiași specii, distincte genetic de toate celelalte. El este autor al unei lucrări din numărul actual al Communications Biology, care confirmă existența continuă a speciei.

„Timp de mulți ani s-a crezut că specimenul inițial colectat în 1906 a fost adus pe insulă din exterior, deoarece era singurul de acest fel. Acum pare să fie unul dintre puținele exemplare care erau în viață cu un secol în urmă”, a spus Peter Grant, profesor de zoologie și profesor emerit de ecologie și biologie evoluționistă, care a petrecut mai mult de 40 de ani studiind evoluția din insulele Galapagos.

Creștere afectată

Atunci când a fost descoperită Fernanda, mulți ecologisti s-au îndoit că ea este de fapt o broască țestoasă phantasticus nativă. Îi lipsesc anumite caracteristici ale specimenului istoric de sex masculin, deși oamenii de știință au speculat că creșterea ei încetinită este o posibilă cauză a distorsionării trăsăturilor, scrie Eurek Alert.

Țestoasele nu pot înota de la o insulă la alta, dar plutesc și pot fi transportate de la o insulă Galapagos la alta în timpul uraganelor sau a altor furtuni majore. Există, de asemenea, înregistrări istorice ale navigatorilor care mută țestoasele între insule.

„Suspiciunea mea inițială a fost că aceasta nu a fost o țestoasă nativă a insulei Fernandina”, a spus Gaughran, cercetător postdoctoral în ecologie și biologie evolutivă la Princeton.

Pentru a confirma că Fernanda este o țestoasa fantastică uriașă, Gaughran i-a secvențial genomul și l-a comparat cu genomul pe care a putut să-l recupereze din specimenul colectat în 1906. De asemenea, a comparat acele două genoame cu mostre de la celelalte 13 specii de broaște țestoase din Galapagos, câte 3 indivizi din fiecare dintre cele 12 specii vii și un exemplar din specia dispărută C. abingdonii.

„Am văzut, spre surprinderea mea, că Fernanda era foarte asemănătoare cu găsită pe acea insulă în urmă cu mai bine de 100 de ani și ambele erau foarte diferite de toate țestoasele celorlalte insule”, a spus Gaughran.

Un instrument inovativ pentru studiul ADN-ului

În 2019, a fost în laboratorul Adalgisei Caccone, de la Universitatea Yale, care este și ea autor al lucrării. „Găsirea unui exemplar viu dă speranță și, de asemenea, ridică noi întrebări, deoarece încă mai rămân multe mistere”, a spus Caccone.

„Există mai multe broaște țestoase pe Fernandina care pot fi readuse în captivitate pentru a începe un program de reproducere? Cum au colonizat țestoasele Fernandina și care este relația lor evolutivă cu celelalte țestoase gigantice din Galapagos? Acest lucru arată, de asemenea, importanța utilizării colecțiilor muzeale pentru a înțelege trecutul”, a adăugat ea.

„O parte din postdoctoratul meu este dezvoltarea unui instrument care analizează ADN-ul de la specimenele antice din muzee, astfel încât să le putem compara cu mostrele moderne”, a spus Gaughran.

Instrumentul său este suficient de flexibil pentru a lucra pe aproape orice specimen antic. „Software-ului nu îi pasă dacă este vorba de o focă sau de o broască țestoasă, un om modern sau un Neanderthalian. Genetica este genetică, în cea mai mare parte. Abia la interpretare contează din ce fel de creatură provine ADN-ul”, a spus el.

Țestoasa fantastică uriașă ajută la descifrarea misterelor evoluției

Gaughran lucrează la Princeton cu Andrea Graham și Bridgett vonHoldt pentru a dezvălui misterele evoluției pinipedelor (foci și morse).

„Stephen a colectat specimene de la câteva sute până la câteva mii de ani vechime, iar acestea dețin cu adevărat cheia pentru înțelegerea istoriei schimbării genomului de-a lungul timpului. Nu este surprinzător pentru mine că el a condus, de asemenea, efortul de a dezlega misterul Fernandei, fantastica broască țestoasă fantomă care a fost redescoperită prin cercetări moleculare. Ce descoperire grozavă!”, a spus vonHoldt, profesor asociat de ecologie și biologie evolutivă.

Un mister de lungă durată

Din 1906, dovezile puține, dar convingătoare au sugerat că broaște țestoase uriașe ar putea încă trăi pe Insula Fernandina, un vulcan activ de la marginea vestică a Arhipelagului Galapagos, care este reputată a fi cea mai mare insulă curată de pe Pământ.

Un singur exemplar de C. phantasticus (Țestoasa fantastică uriașă) a fost colectat de către exploratorul Rollo Beck, în timpul unei expediții din 1906. Natura „fantastică” se referă la forma extraordinară a carapacelor masculilor, care au o evazare extremă de-a lungul marginii exterioare și o extensie vizibilă în față. Această extensie este unică pentru țestoasele din Galapagos, iar la țestoasa phantasticus este mai proeminentă decât la celelalte specii.

De la descoperirea sa, în 1906, biologii s-au tot întrebat dacă Fernandina a supraviețuit. În 1964, pe versanții vestici ai insulei au fost raportate 18 excremente atribuite țestoaselor. Fecalele și o posibilă observație vizuală dintr-o aeronavă au fost raportate la începutul anilor 2000, iar alte posibile excremente de țestoasă au fost văzute în 2014.

Oamenii de știință estimează că Fernanda are o vârstă cu mult peste 50 de ani, dar are o dimensiune mică probabil pentru că vegetația limitată i-a împiedicat creșterea. În mod încurajator, urme recente și excremente de la cel puțin alte 2 sau 3 țestoase au fost găsite în timpul altor expediții recente pe insulă.

Cum au ajuns țestoasele pe Insulele Galapagos?

În urmă cu două sau trei milioane de ani, o furtună a transportat una sau mai multe broaște țestoase uriașe din America de Sud continentală spre vest. Deoarece nu pot înota, țestoasele s-au reprodus doar cu alte țestoase de pe acele insule, ceea ce a dus la o evoluție rapidă, urmând modelul mai cunoscutelor cinteze din Galapagos.

Astăzi, există 14 specii diferite de broaște țestoase gigantice în Galapagos, toate având același strămoș.

Populațiile de broaște țestoase au fost decimate de către navigatorii europeni care le-au vânat pentru hrană, după ce au descoperit că pot ține țestoasele în viață pe navele lor cu un efort minim, deoarece reptilele puteau supraviețui cu puțină hrană sau apă.

„Au fost o sursă excelentă de carne proaspătă pentru marinari, dar asta însemna că multe dintre specii au fost supravânate sever. Și pentru că ciclul lor de viață este atât de lung, populațiilor le este greu să se recupereze rapid”, a spus Gaughran.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum se formează speciile? Povestea încâlcită dintre ursul polar și ursul brun

Masculul din specia păianjenului-lup are un ritual complex de împerechere prin care atrage femelele

Cercetările dezvăluie cum a scăpat Golful Mexic de extincția în masă din urmă cu 56 de milioane de ani

Recifele de corali generează un sunet ascuns sub apă care ne-ar putea ajuta să le salvăm